Performanţa din Săptămâna Mare

Nu ştim dacă echipa de fotbal FC Zalău, va reuşi să obţină promovarea la finalul actualului sezon, nici pe ce loc va termina Handbal Club Zalău actuala ediţie de campionat, dar un lucru este cert: echipa de volei a Zalăului a obţinut în Săptămâna Mare un rezultat care nu este la îndemâna oricărei echipe, câştigând Cupa României. Chiar şi fără universalul titular, Simeonov, foarte puţină lume din fenomen şi-ar fi închipuit că o echipă cu rezultate foarte bune în Liga Campionilor va ajunge să piardă în doar trei seturi o finală în faţa unei echipe alcătuită aproape în totalitate din jucători români. Semifinalele au arătat cu totul altceva, o echipă campioană a Constanţei care a dispus în trei seturi de Craiova şi o vicecampioană a Zalăului care s-a întrebuinţat serios pentru a învinge Dinamo în cinci seturi, după ce în campionat a învins-o de fiecare dată cu 3 – 0. Însă, „balaurii” lui Stoev, cum mi-a plăcut să le spun după calificarea în finala campionatului, şi-au dat seama de faptul că pot obţine un rezultat măreţ, şi s-au mobilizat mult mai serios în finala Cupei României.
„Cheile Grădiştei” a fost în acest an o locaţie norocoasă pentru formaţia zălăuană. Termometrul arăta sub zero grade afară, iar zăpada atingea în unele locuri peste 50 de centimetri, un peisaj cum rar se poate vedea în această perioadă a anului, chiar şi la o altitudine de 1.300 de metri. Zălăuanilor le-a priit zăpada, dar şi frigul, iar în finală i-au „îngheţat” în trei seturi pe campionii de anul trecut şi le-a dat de înţeles că la poalele Meseşului ar putea poposi în acest an, şi celălalt trofeu naţional, de altfel şi cel mai important din campionatul românesc.
Este cât se poate de adevărat că voleibaliştii de la malul mării au jucat „cu burta goală”, nefiind plătiţi de patru luni, dar erau obligaţi să ducă la bun sfârşit o muncă începută în toamna anului trecut, mai ales că în duelurile din Liga Campionilor şi-au demonstrat adevărata valoare. Contractele jucătorilor celor două echipe nu pot fi comparate, aşa cum nici bugetele celor două cluburi nu pot fi comparate, cu toate că sunt persoane care afirmă că „nu joacă bugetul”. Nu joacă, dar are un rol extrem de important, deoarece valoarea bugetului este direct proporţională cu valoarea jucătorilor care urmează să fie transferaţi la clubul respectiv.
Diferenţa de valoare între cele două loturi, chiar şi fără titularul Simeonov, este mare, tocmai de aceea rezultatul echipei din Zalău i-a surprins pe majoritatea oamenilor din lumea voleiului şi nu numai.
Pentru voleibaliştii zălăuani, dar şi pentru experimentatul tehnician Stoyan Stoev urmează duelurile din finala campionatului, partide în care psihicul şi forma de moment a jucătorilor va avea un rol foarte important, la fel ca în finala din cupă. Indiferent, însă, de rezultatul pe care-l va obţine echipa vicecampioană, Volei Municipal Zalău merită felicitări pentru parcursul din acest sezon. „Să-i dăm cezarului ce-i al cezarului”, pentru câştigarea unuia dintre cele două trofee naţionale şi pentru faptul că, indiferent de rezultatul din finala campionatului, în Liga Campionilor se va vorbi din nou în acest an şi despre oraşul Zalău.